Fructele si legumele alimentele preferate de perusii tai

    
       Nu de putine ori -le-am daruit un ,,premiu'' celor doi perusi ai mei.Mai intai am incercat  sa le pun intr-una din hranitoare cateva suvite de morcov pentru a se obisnui cu gustul acesta ,insa am remarcat ca celor  doi perusi nu le prea place morcovul asa ca am incercat cu patrunjel ,incercarea fiind un succes.Din cand in cand le mai pun in hranitori numai partunjel sau numai fructe asa lasandu-i sa se obisnuiasca si cu alt fel de gusturi.Incercati si voi incetul cu incetul ca in meniul lor sa le adaugati cate putin morcov sau patrunjel ori daca nu multe fructe.  

Si acum...Decalogul perusilor

                          Ce ti-ar spune un perus daca ar vorbi...

1. Găseşte un loc la înălţime pentru căsuţa mea: pune-o pe două scaune aşezate unul peste altul sau pe un dulap mai înalt. Ştii doar că noi, păsările, ne facem cuiburi în copaci.

2. Nu mă ţine închis în colivie! Dacă ai avea o pisică sau un câine, cu siguranţă nu i-ai ţine închişi într-o cutie. Lasă-mă să zbor prin casă şi strânge perdelele de la geam, să nu îmi agăţ gheruţele în ele. Cu timpul, voi învăţa să le ocolesc.

3. Chiar dacă zbor liber prin casă, mă întorc mereu la colivie şi nu fac mizerie prin alte locuri. Aşa mă voi simţi egalul tău şi un membru al familiei.

4. Nu uita să îmi pui apă proaspătă în fiecare dimineaţă! Nici tu nu bei apa lăsată în pahar de ieri.

5. Ţine minte mâncărurile mele preferate: meiul, mai ales cel roşu şi auriu, orzul, ovăzul, merele, morcovii, salata verde şi pătrunjelul. Nu încerca alte meniuri, dacă nu eşti sigur că sunt potrivite pentru mine.

6. Adu-mi jucării colorate cât mai vesel, pentru că îmi place rozul, galbenul, verdele şi portocaliul. Îmi plac toate jucăriile cu clopoţei, oglinzi şi biluţe zornăitoare. Poţi să îmi cumperi cât mai multe şi să mi le dai pe rând, să nu mă plictisesc.

7. Înlocuieşte barele din plastic din colivie cu bare din lemn! Ai putea chiar să înfigi printre barele coliviei câteva crengi bogate de prun sau de măr. Voi fi încântat să mă caţăr pe crengi, să rod mugurii proaspeţi şi coaja moale. O să fac puţină mizerie…, dar voi fi atât de fericit!!!!!!!

8. Căsuţa mea trebuie să fie curată tot timpul! Fără ajutorul tău, nu pot să fac singur curat. Nu uita să îmi speli şi jucăriile, aşa cum speli şi colivia săptămânal.

9. Nu te enerva, nu ţipa şi nu mă lovi dacă fac vreo năzdrăvănie! Am nevoie de toată dragostea şi de înţelegerea ta. Nu uita că eu depind întru totul de tine şi nu vreau să îmi fie frică de tine când ajungi acasă.

10. Dacă ai prieteni care au peruşi, roagă-i insistent să citească decalogul şi SĂ ÎI LASE LIBERI PRIN CASĂ.

Un lucru foarte neplacut....boala perusilor

•  5 Boli frecvente ale perusilor;

Psitacoza - febra papagalilor

Cauzele aparitiei

 

Psitacoza este o boala ce poate fi transmisa pe cale respiratorie sau prin fecale. Pasarea se poate imbolnavi daca intra in contact cu o alta pasare bolnava sau cu fecalele acesteia. Pe cale orala, boala mai poate fi transmisa pasarii si de la alte animale sau chiar de om.

De asemenea, este important de stiut ca unele pasari pot fi imune la acesta boala insa pot fi transmitatoare ale bacteriei. In cazul in care ai doua sau mai multe pasari si una dintre acestea a fost diagnosticata cu psitacoza, va trebui sa mergi si cu celelalte pasari la medicul veterinar pentru un control.

Perioada de incubatie variaza de la un exemplar la altul de la 3 zile pana la cateva saptamani.

 Prevenirea bolii

 In cazul in care adopti inca o pasare, este indicat sa o tii in carantina pana te asiguri ca este sanatoasa. Un control medical este necesar imediat dupa adoptia pasarii. De asemenea, in cazul in care una dintre pasari este infestata cu psitacoza este important sa o izolezi de celelalte pasari.

Pentru a preveni imbolnavirea pasarii este bine ca igienizarea intregii custi sa se faca periodic, iar curarea fecalelor zilnic. Bolurile pentru apa si mancare vor fi spalate de fiecare data cand ii schimbi hrana.

 

Simptome

 

Simptomele difera de la un exemplar la altul. Unele pasari nu arata niciun simptom si par perfect sanatoase, ele fiind doar purtatoare ale virusului. Altele se pot ibolnavi cronic si pot chiar muri in cazul in care boala nu este depistata si tratata la timp. Simptomele depind de mai multi factori: varsta pasarii, specia, virulenta tulpinii virusului, stres, etc.

Cele mai des intalnite simptome sunt insa urmatoarele: apatie, pene infoiate, pierderea in greutate, dificultati respiratorii sau diaree. Unele pasari mai pot prezenta lacrimari ale ochilor.

 

Diagnosticarea

 

Deoarece nu exista simptome specifice acestei boli, ele fiind asemanatoare cu simptomele care apar si in cazul altor boli, este necesar sa mergi de urgenta cu pasarea la medicul veterinar.

Medicul va analiza cu atentie aspectul pasarii si simptomele acesteia. Pentru a determina cauza bolii, se vor face si analize de sange pentru depistarea anticorpilor. In cazul in care numarul de leucocite si enzime hepatice este foarte mare, este posibil ca boala sa fi atacat deja ficatul. De asemenea, se vor face teste si fecalelor pasarii.

Testele de sange nu sunt insa singurele teste care se fac pentru a determina daca pasarea este sau nu bolnava. In unele cazuri este necesar si un diagnostic radiologic cu ajutorul caruia medicul sa poata vizualiza organele interne ale pasarii.

 

Tratamentul

In general tratamentul este compus din antibiotice precum: tetraciclina si doxiciclina. Tratamentul poate fi administrat sub forma de picaturi, care se pun in apa de baut a pasarii sau injectabil.

Cantitatea de medicament pe care pasarea o poate lua, ti-o va recomanda medicul veterinar in functie de varsta pasarii, greutate si de gravitatea afectiunii.

In cazul in care ai mai multe pasari bolnave, este recomandat ca tratamentul sa fie global. Tratamentul va trebui urmat pentru o perioada mai indelungata, chiar daca pasarea isi revine din starea de apatie, deoarece virusul poate trai in interiorul corpului aproximativ 2 luni. In cazul intreruperii tratamentului boala poate recidiva.

 

Izolarea pasarii

 

O pasare bolnava va trebui izolata de restul pasarilor, pana la vindecare. Incaperea in care aceasta a stat se va curata si se va igieniza, pentru a preveni raspndirea virusului la celelalte pasari. Curata si igienizeaza toate coliviile. Colivia pasarii bolnave se va curata zilnic de fecale. De asemenea, se vor aduna penele cazute, pentru a preveni raspandirea virusului care poate fi purtat pe penele acesteia. Colivia se va curata si spala in totalitate.

 

Transmiterea la om

 

Psitacoza poate fi transmisa si la om pe cale orala. Virusul, fiind foarte rezistent intr-un mediu uscat, poate supravietui pentru o lunga perioada de timp in aer. Acesta se poate aseza pe particulele de praf si poate fi inhalat cu usurinta.

Persoanele cu imunitate scazuta este indicat sa nu se apropie de colivia unei pasari bolnave si sa poarte manusi si masca pentru a preveni infestarea.

Orice persoana care intra in contact cu pasarea bolnava sau are grija de acasta este indicat sa se spele foarte bine pe maini dupa contactul cu aceasta, indiferent daca a purtat sau nu manausi de protectie.

Atentie! Nu lasa copilul sa intre in contact cu pasarea bolnava, deoarece este mult mai sensibil decat un adult si se poate imbolnavi usor.

 Diareea 

Cauzele sunt diverse pornind de la alimentele interzise, la bacterii, ciuperci sau paraziţi care afectează sistemul digestiv. Păsările, peruşii în acest caz, nu au voie să mănânce orice mâncăm şi noi. Lista cu alimente interzise este deosebit de lungă, fiind incluse aproape toate mâncărurile noastre. Orice preparat cu grăsime, sare sau zahăr le face rău şi poate provoca indigestie, ca atare şi diaree. Hrănirea corectă a peruşilor este esenţială pentru sistemul lor imunitar. Dacă au o rezistenţă slabă în faţa bolilor, sunt mult mai uşor atacaţi de bacterii sau paraziţi, ceea ce conduce şi la diaree. De altfel, diareea nu este o afecţiune în sine, ci simptomul unei boli, semnalul de alarmă care trebuie să îl avertizeze pe stăpân să ia legătura cu un veterinar.

 Ce e diaree şi ce nu

Cele mai răspândite afecţiuni care se manifestă de la bun început prin diaree sunt infecţiile cu E.coli, cu streptococi sau cu paraziţi de genul Trichomonas gallinae. Veterinarul trebuie să analizeze la microscop excrementele peruşului şi să depisteze cauza diareeiei, conform căreia îţi va indica tratamentul potrivit. Excrementele unui peruş sănătos sunt sub forma unui colăcel care are în mijloc o parte albă, consistentă, numită uree, înconjurată de fecale închise la culoare. Excrementele nu miros şi se usucă în câteva minute. Dar, după ce peruşul bea o cantitate mai mare de apă sau mănâncă fructe zemoase sau o frunză de salată plină de apă, ureea devine apoasă. Într-o oră sau două, îşi va recăpăta consistenţa obişnuită. Ca atare, excrementele mai apoase, după o masă cu multe lichide, nu trebuie confundate cu diareea. Dacă situaţia persistă şi excrementele rămân apoase zile în şir, acest lucru poate indica o afecţiune a rinichilor.

 Nu îl trata după ureche!

Diareea presupune ca şi partea închisă la culoare din excremente să fie apoasă, presupune totodată un miros neplăcut, dar nu întotdeauna. Pe de altă parte, diareea persistă şi se agravează în timp. Penajul de sub codiţă se murdăreşte, excrementele se întăresc, ceea ce este deosebit de neplăcut pentru pasăre şi trebuie curăţată periodic până la vindecare. De îndată ce ai observat diaree în colivie, trebuie să mergi de urgenţă la un veterinar şi să ajuţi peruşul să se însănătoşească.

 Măsuri de urgenţă acasă

Iată ce poţi face înainte să ajungi la veterinar:

-         curăţă şi dezinfectează colivia;

-         schimbă apa de băut cu ceai de mentă sau ceai de gălbenele răcit la temperatura camerei;

-         dă-i peruşului miez de morcov fiert şi gălbenuş de ou fiert, mărunţite bine,

-         supraveghează pasărea îndeaproape să bea frecvent apă sau ceai, pentru că diareea provoacă dezhidratare şi pierderea electroliţilor.

Afectiuni pulmonare

Cele mai multe afectiuni pulmonare la perusi sunt produse de bacterii, virusi si chiar fungi.

Aparatul respirator al perusilor nu are pleura - membrana care inveleste plamanii si captuseste fata interna a cutiei toracice – iar acest lucru face ca orice traumatism oricat de superficial in zona toracica sa duca la aparitia unor boli care sa afecteze aparatul respirator. 

Simptomele afectiunilor pulmonare sunt lipsa vioiciunii, scaderea apetitului, pasarea va sta zgribulita si nu va mai canta.

Perusul trebuie izolat de celelalte pasari, ferit de curenti de aer iar daca pasarea sta zgribulita, aseaza deasupra ei o lampa obisnuita, ca sursa de caldura. De asemenea, este recomandat sa adaugi vitamine in apa de baut.

Hipovitamonoza B

Hipovitamonoza B reprezinta o deficienta in stocarea si utilizarea vitaminelor complexului B, cauzata de consumul de mei nevitaminizat ce contine o antivitamina B si care accentueaza deficitul vitaminelor B din organismul pasarii. 

   Pasarea este apatica, sta zburlita, prezinta stare de somnolenta si tulburari de echilibru.

Pentru a preveni boala, este indicat sa hranesti pasarea cu mei vitaminizat. Hipovitamonoza B nu e o boala care se transmite sau ramane in mediul pasarii.

Viermele traheal

   Simptomele bolii Syngamus trachea - viermele traheal sunt stari de voma, probleme respiratorii, depuneri negre-gri pe cioc, miros urat, diaree. 

 De vina pentru aceste simptome este parazitul Trichomona gallinae, ce se stabileste in gatul pasarii. Acestor paraziti le place umezeala, de aceea se gasesc de obicei in apa de baut ale pasarilor.

 Boala este curabila, cu sanse bune de vindecare daca este depistata la timp. Diagnosticarea se face in de catre medicul veterinar cu ajutorul unui microscop

Specii de perusi...

Peruşul verde

     Această varietate de peruş domestic se împarte în trei categorii distincte: verde deschis, verde-olivşi verde închis. Acest tip se aseamănă cel mai bine cu peruşii sălbatici care trăiesc în Australia. La aceşti peruşi predomină penajul verde al corpului şi nuanţa de galben-deschis a aripilor.

     Cele trei tipuri de colorit enumerate prezintă elemente distincte, cum ar fi prezenţa pe faţă a unei măşti de culoare galbenă, pete mov pe obraji, iar pe ambele părţi ale gâtului se disting trei pete de culoare neagră. În comparaţie cu peruşul verde deschis al cărui penaj nu prezintă marcaje, la peruşul de culoare verde închis, penele sunt colorate într-un verde-smarald strălucitor, pe care sunt prezente uneori marcaje albastre. La tipul oliv, care a fost recunoscut pentru prima dată în 1916, putem distinge coloritul verde-oliv al penajului, precum şi prezenţa marcajelor albastre.

Peruşul albastru

     Această varietate este una dintre cele mai apreciate de către iubitorii de peruşi. Tipul de peruş albastru poate fi împărţit în trei categorii: azuriu, mov şi cobalt. Ceea ce îi diferenţiază este coloritul penajului de pe coadă şi de pe corp. Cele trei categorii fac parte dintre cele mai răspândite varietăţi de peruşi şi sunt carcaterizate prin prezenţa măştilor de culoare albă şi a petelor mov pe obraji, precum şi a celor trei puncte negre situate pe ambele părţi ale gâtului.

     La toate exemplarele de peruş albastru se poate observa prezenţa pe spate a unor benzi albe şi negre, ce se unduiesc spre aripi.

     Peruşii azurii (Skyblue) au apărut în anul 1878. Aceştia au penajul de culoare albastru deschis, strălucitor, iar coada este de culoare negru-albăstrui.

     Peruşii cobalt au apărut în anul 1916. Corpul acestora este acoperit cu pene de culoare albastru-cobalt, culoare care se menţine pe tot corpul, inclusiv pe coadă.

     Peruşii mov (Mauve), la fel ca rudele lor, peruşii cobalt, au fost recunoscuţi pentru prima dată în anul 1916. Acest tip are corpul de culoare violet, mai puţin pe coadă, unde nuanţa care predomină este puţin mai închisă decât la peruşii azurii şi cobalt.

Peruşul galben

     Această varietate coloristică de peruş se împarte în trei categorii: galben deschis, galben închis şigalben-oliv.

     Elementul comun pe care îl au acest tip de peruşi este prezenţa măştilor de culoare galben aprins, cu toate că la exemplarele de culoare galben-oliv masca se apropie de culoare muştarului. În comparaţie cu alte categorii, peruşul galben nu prezintă nici un fel de puncte pe gât ori marcaje albe şi negre pe spate. Pe obrajii acestora sunt prezente petele caracteristice de culoare mov-albastră, iar exemplarele galben-deschis au pete lila foarte pale, care se disting cu dificultate. La peruşii galben-oliv, culoarea cozii este negru-albăstrui, mai închisă decât nuanţa întâlnită la varietăţile albastre azurii şi cobalt. La varietăţile galben deschis şi galben închis, culoarea cozii este uşor mai închisă decât cea prezentă pe corp.

     Varianta galben-oliv a fost recunoscută în 1870, în Germania şi Belgia.

Peruşul gri

     Această varietate cuprinde două categorii coloristice: peruşul englez gri (de a cărui culoare este responsabilă o genă recesivă) şi peruşul gri australian. Şi aceste varietăţi prezintă măşti de culoare albă, cele trei puncte negre caracteristice, pe ambele părţi ale gâtului, precum şi dungile albe şi negre pe spate. Ambele varietăţi au în comun coloristica neagră a penelor cozii şi petele gri-albăstrui de pe obraji.

Peruşul violet

     Pentru o lungă perioadă de timp, peruşii violeţi au fost consideraţi păsări rare, varietatea find semnalată pentru prima dată în jurul anilor 1930, în Australia, în Scoţia şi în Danemarca.

     Gena responsabilă de coloritul violet al penajului este una dominantă, ea accentuând intesitatea culorii. Peruşul violet este reprezentat de exemplare cu mască de culoare albă, coadă colorată în negru-albăstrui, pete mov pe obraji şi cele trei puncte negre pe ambele părţi ale gâtului. Penajul de pe corpul acestora este de un violet intens, strălucitor, iar de-a lungul spatelui se observă dungile caracteristice albe şi negre.

Peruşul Fallow

     Peruşii Fallow sunt împărţiţi în două categorii - germani şi englezi – şi patru variante: Fallow, Fallow verde-oliv, Fallow verde deschis şi Fallow verde închis. Această varietatea de peruşi a fost observată în Australia şi în unele regiuni ale Europei, în jurul anilor 1930.

     Peruşul Fallow se aseamănă foarte mult cu peruşul Cinnamon (scorţişoară), singura deosebire fiind coloristica mai închisă a penelor şi ochii, a căror culoare este roşu-rubiniu.

Peruşul Cinnamon (scorţişoară)

     Se cunosc nu mai puţin de 11 varietăţi de peruşi Cinnamon: normal, verde-oliv, gri, gri-verde, verde închis, verde deschis, albastru deschis, mov, cobalt, violet, galben deschis.

     Această varietate poate avea penajul corpului în orice fel de culoare. Diferenţierea de alte varietăţi se face doar prin marcajul brun, de culoarea scorţişoarei, de pe aripile acestora. Cu excepţia peruşului Cinnamon gri, care prezintă cele trei puncte brune pe ambele părţi ale gâtului şi ale cărui pete de pe obraji sunt de culoare gri deschis, la toate celelalte tipuri a fost semnalată prezenţa petelor roşii pe obraji.

Peruşul moţat

     Printre varietăţile de peruş moţat cunoscute se numără peruşul ciufulit (Tufted Crest), peruşul cu creastă semicirculară (Half Circular crest) sau peruşul cu creastă circulară (Full Circular Crest). Acestea sunt doar o parte din totalitatea peruşilor cu moţ şi trebuie precizat faptul că gena responsabilă de prezenţa smocului de pene de pe cap este una dominantă.

     Nu este recomandabilă împerecherea peruşilor moţaţi între ei, deoarece combinaţia de gene rezultată poate fi letală.

Peruşul opalin

     Această varietate a fost recunoscută în anul 1930, atât în Scoţia, cât şi în Australia. Sunt cunoscute şase categorii de peruşi opalin. Toate exemplarele prezintă măşti de culoare galbenă, mai puţin exemplarul de opalin albastru care are o mască de culoare albastră şi marcaje în forma V pe spate.

Peruşul Laurel

     Acest tip de peruş s-a bucurat de recunoaştere pentru prima dată în Franţa, în anul 1915. Această varietate are penajul colorat în nuanţe de albastru închis.

Peruşul alb

     Au fost înregistraţi pentru prima dată în Franţa şi în Anglia, în anul 1920. Peruşul alb se poate obţine prin încrucişarea peruşilor albaştri cu cei galbeni.

Peruşul albino

     Exemplarele de peruşi albino au rezultat din peruşii albaştri şi au fost pentru prima oară înregistraţi în jurul anilor 1930. Aceşti peruşi au corpul colorat în întregime în alb, iar ochii sunt roşii. Aceste caracteristici sunt determinate de o carenţă de melanină.

Peruşul lutino

     Peruşii lutino mai sunt numiţi şi peruşi verzi albino. Această varietate a fost descoperită în perioada anilor 1930. Varietăţile albino şi lutino sunt numite generic “Inos”.

Peruşul cu faţă galbenă

     Varietatea denumită şi “faţă galben-albastră” se împarte în două categorii, care se aseamănă prin conturul galben al cozii, dar şi prin masca galbenă ce le acoperă fruntea şi faţa.

Peruşul pestriţ

     Această varietate este împărţită în două categorii, şi anume pestriţul australian (varietate de peruş dominant), care a fost remarcat pentru prima dată în anul 1932, şi peruşul arlechin sau pestriţ, care denumeşte varietatea de peruş pestriţ recesiv.

Alcatuirea unui perus

 Corpul sau este alcatuit din cap,2 aripi,trunchi si picioare ,acoperite cu solzi ,ca la reptile. Capul mic ,are doi ochi mici dispusi ventral pe fiecare parte .Cioucul este foarte tare ,de aceea el poate apuca si distruge ceea ce ajunge in fata perusului. De asemenea perusii isi folosesc cioucul ca sa se apere de dusmani . el poate pisca pana la sange si este si foarte deranjata aceasta ciupitura ,deoarege te ustura foarte tare ,desi trece repede. Perusul are deasemenea si urechi ,dar care nu se vad .Fiecarui sunet sau cuvant spus de noi pe tonuri diferite ,le pun cate un inteles ,astfel inacat trebuie sa avem griji cum le vorbim.

               Aripile sunt   formate din pene de dimensiuni diferite. Cele mai mici ,care acopera pielii aripilor sunt cele mai mici si sunt asezate in doua randuri ,astfel incat cele de pe primul rand sunt foarte mici si sunt in jur de 25-30 , cele de pe al doilea rand sunt cam 20-25 si sunt mai mari . Penele care ajuta la zburatul pasarii sunt mult mai mari si sunt separate in doua grupuri :cele primare si cele secundare. Cele secundare sunt mai putine decat cele primare sau cele mici ,dar sunt mai mari decat cele care acopera pielea . Penele primare sunt cele mai mari pene  care sunt alcatuirea aripii perusului si sunt in jur de 10 .

                   Trunchiul se terimina intr-o coada lunga de 5cm .El este acoperit deasemenea din puf  ,care ii tine de cal erusului in anotimpurile friguroase.

                   Picioarele dupa cum am mai mentionat sunt acoperite de solzi . Ele sunt alcatuite de 4 degete , doua mari ,unul mai mic si unul care se observa mult mai greu ,deoarece sete cu mult mai mic decat celelalte 4. Pare doua picioare care sunt folosite pentru agatarea de diferinte lucruri .Cu ele nu prea se poate deplasa ,deoarece mijlocul lor de locomotie este zborul . Cu picioarele se agata mai aes de mancare.

                  Perusul are dimensiunea de 17 cm ,dar si 15 ,deoarece unii peruse sunt mai micuti . 

Determinarea sexului la perusi

       Pentru a determina sexul unui perus, cel mai bine este sa apelati la medicul veterinar, acesta fiind un proces destul de dificil. Exista insa cateva indicii care va pot spune, cu aproximatie, ce sex are perusul dumneavoastra.                        

Cel mai importanta si cel mai sigur dintre indicatori este zona carnoasa de deasupra ciocului (fosele nazale) care este colorata in albastru intens la masculul adult si in bej-maroniu la femela. In perioada de imperechere, culorile devin mai intense. Atentie insa, caci la femelele foarte tinere, aceasta zona este colorata in albastru deschis, alburiu, putandu-ve induce in eroare. La pui, narile (aflata in aceeasi zona carnoasa de deasupra ciocului) sunt colorate in roz la mascul si alb la femela.

 

Cateva indicii despre comportamentul perusului tau...

   

             

1. Somnul si intunericul:perusii se tem de intuneric.Noaptea dorm pe perioade scurte,trezindu-se la cel mai mic zgomot sau lumina.Somnul de dupa-amiaza este mult mai relaxant,daca pasarile sunt tinute intr-o camera linistita in care nu le deranjeaza nimeni.Cand sunt foarte obositi,perusii isi baga cioculetele sub aripioare si iti arata ca vor sa doarma.Unii sunt foarte simpatici,continuand sa dondaneasca pe limba lor cu ciocul sub aripa,ca si cum si-ar spune singuri povesti de adormit copiii.
2. Salutul stapailor;crescatorii cu experienta au observat ca perusii care isi intaind aripile si picioarele cand te apropii de ei,saluta in stilul lor.Ei isi saluta stapanii.
3. Intinderea aripilor si a picioarelor:este metoda prin care se relaxeaza si ,totodata isi destind aripioarele sa fie pregatite de zbor.
4. Semne ca este suparat:se umfla in pene,tipa ,sare nervos pe barele colivieiVorbeste bland cu el ,lasa-l sa iasa din colivie sa zboare,daca nu este liber si incearca sa-l imbunezi cu ceva bun de mancare ,un fruct preferat ,spre exemplu.
5. Semne ca este mutumit:ciripeste cat mai frumos stie el, incearca sa vorbeasca imitand vocea umana,se joaca cu jucariile si mananca foarte bine.
6. Isi curata ciocul pe o bara sau o jucarie:este un semn ca a fosr multumit de mancare.
7. Isi crontaneste ciocul cu zgomote stridente:il ascute sau este nemultumit de ceva si nu stie cum sa scape de acea situatie.'
8. Toaleta penelor:este minutioasa si se repeta de cateva ori pe zi.Din plictiseala,multi perusi petrec ore intregi pe zi curatandu-si penele de pref.Daca ti se pare,totusi,ca isi ciuguleste penele cu prea multa ravna,ar fi bine sa rogi un medic veterinar sa se uite la cateva pene,la microscop,sa nu aiba paraziti.

Baia perusului tau

              Baia  este un element necesar  perusilor si pentru   pasarile de colivie.Perusul este o pasare extrem de curata,care se ingrijeste tot timpul  de aspectul sau exterior.Este  indicat ca sa le oferim placerea sa incerce si ele ceva nou de a face o                                                                                                                                 baitza!!

Pe langa primul rol al sau sa curete penele,baitza le permite mentinerea calitaii penelor,nu numai pentru zbor,dar si pentru reglarea temperaturii optime a corpului,un penaj murdar si lipicios nu va permite pasari sa aiba temperatura corespunzatoare.

Baia este cunscuta ca corespunde pentru hidratarea pieli si a curata penele.

• puteti cumpara de la pet-sopuri o cadita speciala dar daca ati vrea sa economisiti putesi sa-l invatati sa faca baie intr-o farfuriuta sau chiar in chiuveta sau cu dusul.
• Perusul va incepe sa faca baitza dati doar15-20 min si veti avea parte de monente foarte haioase!!
• Exista perusii care nu vor sa aibe conctact cu apa nu va lasati batuti,dar nu fortati perusul!!Incercati sa-l atingeti cu dejetul ud sa-i puneti langa o farfuriuta ojucarie  sau o oglinda preferata!!
• ATENTIE!!!!NU FOLOSITI VASE MARI CA PERUSUL SE  POATE INECA!!!

Primii pasi in dresarea perusului

   

             Si acum...dresajul

    Daca sunteti proaspatul detinator al unui perus tanar si doriti sa-l dresati, nu exista nici cea mai mica problema in acest sens. Iata cativa pasi pe care va recomandam sa-i urmati pentru ca actiunea dumneavoastra sa aiba succes.

1.Dupa ce perusul s-a asezat pe suport, introduceti usor mana in colivie. Initial, pasarea se va feri de mana dumneavoastra, dar insistati si tineti un deget la nivelul pieptului acesteia, apoi coborati-l catre picioarele sale.

2.Indepartati usor degetul de perus si apoi apropiati-l, pana candacesta va fi tentat sa se urce pe el. Adesea, pasarile isi folosesc ciocul pentru a se catara pe ramuri, iar perusul va folosi si el acelasi sistem. Acest lucru nu trebuie insa sa va dea impresia ca ar incerca sa va ciuguleasca. Papagalii mai utilizeaza ciocul si pentru sprijin sau pentru a testa suprafata pe care urmeaza sa se aseze.

3.Nu trebuie sa lasati perusul sa iasa din colivie o zi sau doua, pana ce va invata sa se urce pe degetul dumneavoastra.

4.Odata ce ati reusit sa dresati perusul sa va stea pe deget in interiorul coliviei, dati-i acestuia libertatea de a explora camera. Intr-o prima faza, pasarea va zbura haotic, speriata, dar nu trebuie decat sa va asezati confortabil intr-un fotoliu si sa o lasati sa inspecteze incaperea.

5.Dupa o vreme puteti sa va apropiati de perus pentru a observa daca acesta se va urca din nou pe degetul dumneavoastra. Daca pasarea se afla pozitionata mai sus de nivelul capului dumneavoastra, amintiti-va ca degetul trebuie sa se afle la nivelul pieptului sau pentru ca aceasta sa se poata urca pe el, altfel ea nu va accepta niciodata sa coboare.

6.Uneori, perusii zboara inapoi in colivia lor din proprie initiativa,dar acest lucru se va intampla numai daca aceasta nu este considerata a fi o inchisoare, ci o casa confortabila. Cu cat perusul are mai multa libertate, cu atat va avea mai putine motive sa se impotriveasca reintoarcerii in colivie.

7.Daca totusi trebuie sa luati perusul in mana pentru a-l introduce in colivie, apropiati-va usor de pasare si, in timp ce ii vorbiti incet, incercati sa o prindeti, astfel incat ciocul sau sa se afle in palma dumneavoastra.

O alta solutie ar fi sa diminuati lumina din camera, deoarece, in aceasta situatie, perusul ar fi mai putin tentat sa zboare. Odata ce perusul a invatat sa stea pe degetul dumneavoastra, va veni oricand bucuros sa aterizeze pe umarul, capul sau bratul dumneavoastra.

Daca ati achizitionat un perus matur, deja dresat, folositi aceeasi metoda prezentata anterior. In aceasta situatie trebuie sa dati dovadade multa rabdare, deoarece un perus adult va fi mult mai nervos decat unul in varsta de doar cateva saptamani.

Despre alimentatia perusilor

                             


                                Apa  si hrana 

DOUA LUCRURI FOARTE IMPORTANTE IN VIATA PERUSULUI TAU

       APA-este o substanta indispensabila vietii atat a unui om cat si a unui perus.De obicei apa unui perus trebuie schimbata zilnic deoarece daca este lasata in adapatoare timp de cateva zile aceasta nu mai este asa de buna ,fapt pentru care adapatoarea capata un miros specific apei statute.
       Cat despre hrana pot spune ca perusilor mei le cumpar semnite speciale pentru acestia in care se mai gasesc si cateva bucatele de fructe dar si legume precum:mere,morcov ras etc.Un rol imporant in alimentatia perusului il are osul de sepia  care ii ofera perusului modalitatea ideala prin care isi poate exersa ghearele si ciocul.Ca suplimente,demne de remarcat sunt sarea si pietricelele.

  Important!Cum am mai zis si sus, apa trebuie schimbata zilnic dar nu numai aceasta, ci si hrana .

CATEVA SORTIMENTE DE SEMINTE

Un model de adapatoare pentru perusul dvs.

 

Colivia perusului

         

                                             Amenajarea coliviei

     Colivia este locul unde acestia isi vor petrece majoritatea timpului.Va fi mediul lor,tot ceea ce vor cunoaste,de aceea trebuie sa avem grija atat de amenajearea acesteia cat si de confortul pe care il oferim perusului.Cu cat are mai mult spatiu pentru a zbura,cu atat  persul tau va fi mai fericit si va putea sa se simta excelent.Dimnesiunile potrivite pentru colivie ar fi urmatoarele:60cm inaltime,65cm latime si 8-cm lungime.Forma ei este un aspect important.Desi arata mai estetic coliviile rotunde nu sunt deloc recomandate,deoarece vor creste stresul locatarului,care nu se va simti in siguranta ,neavand un colt unde sa se retraga,cand se simte amenintat.Un alt aspect de care ar trebui sa tineti cont este podeaua coliviei ,care ar trebui sa fie formata din gratii pentru ca excrementele sa cada mai usor si resturile de mancare intr-o tavita detasabila existenta dedesupt.Despre hranitore si adapatoare nu va pot spune decat ca acestea trebuie sa fie cat mai colorate ,deoarece perusilor nu le plece culoare alb.Betele(stinghiile)sunt cele mai apreciate accesorii de catre perusi.Pe acestea vor petrece mult timp,vor dormi,se vor distra ba chiar se vor curta.Un ultim amanunt vreau sa va spun despre colivia perusilor si acela ca acesta trebuie amplasata intr-un loc ferita de bataia directa a razelui soarelui,ferita de curentii de aer,dar intotdeauna la lumina.

Un model de colivie

Cateva lucruri care trebuie sa le stii despre prietenul tau...

                 

                                                                      Perusul

     Perusul,sub denumirea de ,,Melopsittacus undulatus'' este originar din Australia si este una dintre cea mai raspandita specie de pasare,fiind considerat ca drept animal de companie,datorita faptului ca sunt usor de intretinut.Perusii sunt printre cele mai indragite animale de companie.De obicei,de ingrijirea lor se ocupa copiii,ei fiind cei mai pasionati de  aceste pasari viu colorate.Un perus poate trai in medie,apoximativ 10 ani,Dupa moartea acestora este bine de stiut ca trebuie sa dezinfectam colivia si nu numai aceasta ci si obiectele pe care respectivii perusi le-au folosit.In mod normal ei sunt de culoare verde ,dar prin imperechere se obtin si alte culori precum:galben,violet,albastru sau chiar alb.Unele exemplare au tot felul de combinatii de culori:galben cu verde,alb cu albastru,albastru cu gri etc.
       Ar mai fii si alte aspecte despre aceste pasari minunate,insa vom vedea in continuare si alte lucruri daca nu neaparat  despre ei ci si despre casuta lor,sanatatea lor ba chiar si despre reproducerea acestora.  

Povestea Primilor Perusi

                               Cum a inceput totul...

      Era o zi insorita de vara,cand tata venise acasa cu prima pereche de perusi .Amandoi erau foarte speriati ,nemaifiind mutati din prima lor casa pana atunci.Coloritul lor era unul foarte spectaculos:unul era cu multe nuante de albastru ,iar celalalt galben.A durat ceva timp pana cand cei doi s-au acomodat cu noua lor casa dar si noua lor familie.Toti membrii familiei s-au atasat de ei foarte mult,ii iubeam enorm.Pentru ca nu stiam care le-a fost  numele initial  in familia de la care ii primiseram ,am decis noi sa le punem doua nume si anume:Coco fiind baietelul iar Rikky fetita.Dupa cateva saptamani de aomodare am reusit sa-i dresam putin cate putin ,ajungand la stadiul in care acestia stateau pe umar sau se urcau in cap.Pentru a nu-i descrie prea mult am decis sa va arat si voua cateva poze cu ei.

(acesta este Coco)

(si ea este Rikky)

Dupa cativa ani totul luase un sfarsit tragic:cei doi perusi ai mei zburasera pe geamul de la bucatarie.Inca si acum imi aduc aminte ziua in care nu i-am mai vazut in colivia in care ei isi petreceau aprope tot timpul...Pentru a trece mai usor peste acel moment parintii au decis sa mai cumparam alte perechi de perusi,dar de data asta avand mai mare grija de ei.

Aceasta a fost povestea primilor perusi pe care i-am avut.Sper ca va placut si voua!

IMPORTANT!Daca veti avea ocazia de a va achizitiona si voi o pereche de perusi tineti minte toate sfaturile pe care le veti vedea in continuare...